vineri, 19 noiembrie 2010

:)


Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
Cladiri mai mari, dar suflete mai mici;

autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.


Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;


mparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.


Avem case mai mari, dar familii mai mici,


Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;


avem mai multe functii, dar mai putina minte,



mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;


mai multi experti si totusi mai multe probleme,


mai multa medicina, dar mai putina sanatate.


Bem prea mult, fumam prea mult,


Cheltuim prea nesabuit,


Râdem prea putin,


Conducem prea repede,


Ne enervam prea tare,


Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,


Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si


ne rugam prea rar.


Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.


Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.


Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa


ne facem o viata,



Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.


Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme


când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta


cu un vecin.


Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.


Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.


Am curatat aerul, dar am poluat solul.


Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.


Scriem mai mult, dar învatam mai putin.


Planuim mai multe, dar realizam mai putine.


Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.


Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai


multe informatii, sa produca mai multe copii ca


niciodata, dar comunicam din ce în ce mai

putin.


Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei


încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;


profiturilor rapide si relatiilor superficiale.


Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar


mai multe divorturi,


Case mai frumoase, dar camine destramate.



Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,


scutece de unica folosinta,


moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,


corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice


stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.


Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,


dar nimic în interior.


Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta


scrisoare si în care


poti decide


fie sa împartasesti acest punct de vedere,


fie sa stergi aceste randuri.

...


Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,


entru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.


Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te


veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va


pleca de lânga tine.


Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de


lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe


care o poti oferi cu inima si nu te

costa
nimic.


Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si


persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o


spui din inima.


O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci


când sunt sincere.


Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa


pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea


persoana nu va mai fi lânga tine.



Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti


timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le

ai.

FA-TI TIMP...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu