Tablou 5

Ploua ..

In suflet ploua cu lacrimi inghetate
Ploua cu picaturi de roua pe obrajii mei
Ploua cu randuri amestecate pe foaia asta goala
Incerc sa`mi caut raspunsuri la intrebarile astea aiurite
Ploua cu versuri triste peste mine
Si incerc sa`mi caut linistea
Intre ganduri randuri si peretii astia reci
Nu stiu nu vreau nu pot..
Nu ma intelegi pleaca:)

Un corb se aseaza aiurit pe ramura unui pom
e negru prfound si`i aiurit
si iarasi ploua..

Cu: flori inghetate ,cu inimi pastelate , cu frunze cenusii, cuvinte inlacrimate..!poemele mele:)

Si azi ...o zi..ca toate zilele..o zi de Luni. obositoare dupa un weekend obisnuit. O zi friguroasa d noiembrie..aducand parca fiorii reci ai iernii ..si eu..gandindu`ma..la toate astea ...si ma intreb eu insami..ce voi face cu sufletul meu..m`am pierdut printre atatea ganduri si randuri..si foile astea albe imi inspira miii de cuvinte..dar stiloul parca nu vrea sa scrie cuvintele astea..e oare un vis...?Sunt dezamagita de cate se intampla in viata mea..odata cu sfarsitul lui noiembrie vin si gandurile astea triste..pe geam privesc incercand sa descifrez..sentimentul pomilor..care acum sunt goi dupa cateva luni in care erau fericiti si aveau inima verde ce`ti aducea un zambet pe fata ta chiar daca erai melancolic/a.Am in suflet o scarba fata de oameni.. ma gandesc si iar ma gandesc si tot nu`mi vine sa cred..e o iluzie sau e totul real..Cat de mult de pot schimba oamenii..:-<..Oare tu esti bun doar atunci cand esti alaturi de el cand dai un sfat ..plangi alaturi de el..si tot tu sa il bagi in seama sa`i vorbesti sa fiii respectos/respectoasa...nu am crezut niciodata ca voi ajunge sa cred acele vorbe `` Nu exista prieteni adevarati ci doar amici cu care`ti petreci timpul``..nu credeam pur si simplu..pana am simtit si am vazut cu sufletul si cu ochii mei..imi pare rau ..ca nu sunt apreciata pt ceea ce sunt..si ca totu`l sa dus de rapa..acum vad doar Profitori..Prefacuti..Ipocriti ..Mincinosi...Invidiosi si..Lacomi..:|..imi pare nespus de rau..ca nu am stiut unde sa ma opresc at cand trebuia sa spun STOP! ca,am lasat de la mine poate uneori prea mult decat trebuia..si ca am ales sa las de`oparte familia pentru cine nu trebuia..asta este timpul trece..oamenii se schimba..dar singurul lucru..acum pe care`l am in suflet este ca pot avea Incredere doar in familia mea atat!....Multumesc:)

:)

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
Cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.

Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;

mparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari, dar familii mai mici,

Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;

avem mai multe functii, dar mai putina minte,


mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;

mai multi experti si totusi mai multe probleme,

mai multa medicina, dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,

Cheltuim prea nesabuit,

Râdem prea putin,

Conducem prea repede,

Ne enervam prea tare,

Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,

Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si

ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.

Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.

Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa

ne facem o viata,


Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme

când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta

cu un vecin.

Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.

Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.

Am curatat aerul, dar am poluat solul.

Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.

Scriem mai mult, dar învatam mai putin.

Planuim mai multe, dar realizam mai putine.

Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai

multe informatii, sa produca mai multe copii ca

niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.


Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei

încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;

profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar

mai multe divorturi,

Case mai frumoase, dar camine destramate.


Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,

scutece de unica folosinta,

moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,

corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice

stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.

Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,

dar nimic în interior.

Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta

scrisoare si în care

poti decide

fie sa împartasesti acest punct de vedere,

fie sa stergi aceste randuri.
...


Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,

entru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te

veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va

pleca de lânga tine.

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de

lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe

care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.


Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si

persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o

spui din inima.

O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci

când sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa

pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea

persoana nu va mai fi lânga tine.


Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti

timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.

FA-TI TIMP...

Tablou incolor 3

Si sunt intr`o continua aiurare..nu stiu ce fac nu pot fii atenta..nu ma inteleg nu mai cred nu mai sper de ce..:(Oare ce film dramatic..ma macina incet incet..azi noapte am avut un vis..cum sa`ti spun..Groaznic..nici nu pot descrie..pur si simplu imi doresc sa nu se intample niciodata..:-<..mi`e gre mi `e foarte greu trec zilele..si se apropie iarna asta..Si plang ma doare..ca vara din sufletul meu a disparut unde e esti sunt ..:-<..Timpul pentru mine sa oprit in loc..pentru mine..si nu stiu ce sa rezolv mai intai..Ma pierd usor la lucruri minore..si incerc sa nu mai fiu asa...nu inteleg..Oare cand se va termina povestea asta..! cand voi putea spune END!

Tablou incolor 2

Si azi parca nu sunt eu,,,Si am simtit pentru un moment ca nu mai sunt aici..parca mintea mi sa blocat ..si nu mai gandeam..eram in amnezie...si vedeam cerul cum era cenusie..o ceata imi acoperea ochii verzi ..nu mai era lumina aia ce`mi orbea gandurile..stiu am nevoie..de un pic de zambet umpic de culoare umpic de praf de stele umpic de apa din izvorul bun al sufletelor curate... a maturitatii..si totul..acum imi pare intunecat..nu mai sunt eu nu mai gandesc oare de ce..?

Tablou incolor!

Si te`ai dus si tu Octombrie..te`ai dus si nu te mai vreau inapoi..ai fost ca un cosmar din care ma simt iesita.... dintr`un intuneric nemaivazut..ajunsa la lumina aia orbitoare..a mai trecut o luna , frunzele ruginii inca sunt pe pamant,..nu stiu pentru cat timp..dar stiu ca sunt ca o mantie pentru pamantul rece..si maroniu....dar deocamdata ele inca sunt acolo..octombrie ai plecat..si jumatate ma bucur jumatate nu..am lasat in urma..amintiri bucati de sticla..bucati de poze. bucati de cer albastru..bucati de stele senine..bucati de suflet cenusiu..si a mai trecut o luna si se apropie cu pasi repezi drumul spre etapa urmatoarea a vietii mele..deschiderea unei noi carti..unui nou capitol..alte povesti., drame, zambetete ,ganduri s.a ..:)Si ai venit Tu Noiembrie infrigurat..cu zambet ironic, cu raze de soare..sunt fericita..nu stiu ce va urma..dar sunt bine am ce imi doresc..si am cei mai buni parinti din lume!>:D<