sâmbătă, 9 martie 2013

Noica..

Nu s-a gîndit nimeni sa deschidă un
institut de înfrumuseţare prin cele sufleteşti
Fiindcă dinăuntru în afara vine frumuseţea
Gîndiţi-vă cît de urîte sînt adesea
femeile, crispate cum stau sub nevoia de
a fi frumoase. Dar daţi-le seninătatea şi stăpînirea,
şi vedeţi cum li se destind feţele,
cum elimină toxinele şi cum recuceresc frumuseţea,
singura frumuseţe care le e dată:
de oameni vii.
După o jumătate de oră de convorbire,
orice femeie din societate scoate din geantă
pudriera ca să se refacă. Recunosc esenţa
feminităţii într-un gest ca acesta. Dar si
tot ce e absurd în esenţa feminităţii. Căci
femeia înţelege să se refacă aşa cum a fost.
Ea nu-şi dă seama că a trecut un anumit
timp, în care s-a întîmplat ceva; că a intrat
şi ea într-un proces de devenire; că pe faţa
ei trebuie să se citească urmele acestei deveniri.
Ea nu admite să treacă peste chipulei umbra unei idei care se va fi rostit, sau
să se înscrie undeva cuta unui adevăr. Nu
ea vrea să revină la chipul din faţa oglinzii,
la masca adoptată o dată pentru totdeauna.
Ce-i pasă că falsifică astfel o întreagă
devenire? Ea vrea să rămînă aceeaşi.
într-o lume în care totul devine, ea crede
că poate rămîne aceeaşi