duminică, 26 septembrie 2010

Fluture 4


E toamna...si simt cum note muzicale reci..cad pe pamant..cum roua cerului..cade peste noi...e frig si ploua..si totu `l se transforma in melancolie..cum starea aia..aiurita te cuprinde..si nu`ti e bine..te cred..nici mie nu`mi e...am invatat atatea lucruri in..tot acest..timp..incat..as mai vrea sa fie vara peste sufletul meu..stiu doar ca in visele mele colorate pot avea doar vara..si totusi e toamna..se lasa ..amurgul peste pamantul..rece.imbracat in mantia cenusie..totu`i trist..si iarasi trist..si nu ma pot trezii din acest vis..:)..

duminică, 12 septembrie 2010

Fluture 1


Azi am deschis albumul cu poze aflat pe masuta din sufragerie si Uitandu`ma prin el.. Dau de capruiul sclipitor al ochilor tai , de zambetul tau adorabil..de tine Privind atent..trezindu`mi amintiri din verdele ochilor mei cade un cristal uitandu`ma cu atat drag la chipul tau si ma gandesc cum ma doare..ca te voi avea doar in vise sau amintiri..si aud o voce din sufletul meu strigand indurerat .. crede`ma eu te iubesc curat!

luni, 6 septembrie 2010

Vechiul septembrie


..Azi..am privit pe geam si am vazut cum frunze galbene cad..pe pamantul rece..care dupa o vara caniculara rasufla usurat..deschid geamul un frig ma cuprinde..si ma trece un fior..il inchid..ma uit in departare vad un fir de amintire..vad chipul tau..vad capruiul complicat din ochii tai..mii de licurici ies din sufletul descusut..si lumineaza...ca sa `ti vad zambetul cristalin..te`am iubit te iubesc..ce mai conteaza Te iubesc si Punct..de`odata..vad cum se stinge totu`l...a fost doar un vis..ai ramas intiparit in verdele aiurit al ochilor mei!

miercuri, 1 septembrie 2010






Si a venit toamna..frunzele au inceput sa cada..iar zilele senine de vara au plecat.. odata cu ea a cazut melancolia peste sufletul meu....si a cazut peste mine..cu atata tristete..si neputinta...si merg in parc si vad cum frunzele ruginii cad usor usor..ma asez pe`o banca..si simt cum 2 picaturi din fantana sufletului imi curg din ochi,sunt pentru tine..ma acopera mii de amintiri si incerc sa le dau pace..ma rascolesc si incerc sa le pun la locul lor..dar degeaba..si te astept aici si simt ca nu mai pot, ma intreb eu ai avut vreodata incredere in ceea ce spun eu nu te inteleg..sunt un om un simplu cu sentimente trairi simtiri si cu un suflet enorm tu chiar nu ma intelegi:(.. presimt ca nu ai sa mai vii niciodata..:-< Si ma omori incet incet..cu vorbe cu cuvinte,cu amintiri..cu amagiri..cu ganduri..oare care este antidotul care ma poate vindeca..oare unde trebuie sa ajung..ca sa fie bine..nu inteleg..nimic..dar astept..si cu toate astea tu tot esti acolo..si mie` greu mie foarte greu..ca ai plecat si nu`mi vei mai zambii mereu!