.........

Azi mă voi ierta. Cred că numai așa voi putea merge mai departe. Mă voi ierta pentru că am obosit să mă condamn atât de mult și de aspru pentru tot ceea ce am făcut și pentru ce nu am făcut. Am fost cel mai dur judecător al meu. Și între timp am ajuns să fiu propriul meu călău. Ajunge! M-am condamnat destul pentru greșeli, pentru vorbe spuse la nervi, pentru că am rănit oameni care nu au meritat. M-am condamnat pentru toate promisiunile pe care nu le-am respectat. M-am condamnat pentru ceea ce am fost și pentru că nu am reușit să fiu mereu cine mi-am dorit să fiu. M-am condamnat pentru nefericirea mea și a altora și mi le-am asumat. M-am condamnat pentru ceea ce nu am spus și nu am făcut la momentul potrivit, pentru drumuri abandonate și pentru că nu am avut curaj să îmi ascult inima. M-am condamnat când m-am trezit în fața unor uși închise definitiv. M-am condamnat pentru că nu am știut să prețuiesc anumite persoane, pentru că am alungat de lângă mine oameni care m-au iubit. M-am condamnat pentru că am luat decizii sub impulsul momentului, pentru că nu am fost matură când a trebuit și copil atunci  când am avut nevoie. M-am condamnat pentru alegeri, pentru eșecuri, pentru vise pe care nu mi le-am împlinit și pentru că am trăit jumătăți de măsură. M-am condamnat pentru că am fost superficială, pentru că m-am amăgit, pentru că nu am știut să iert la momentul potrivit. Azi mă voi ierta. Voi face pace cu mine, cu trecutul și cu ceilalți, pentru că numai așa pot merge mai departe. Am tot dreptul să mă iert.. I>B