Si a venit toamna..frunzele au inceput sa cada..iar zilele senine de vara au plecat.. odata cu ea a cazut melancolia peste sufletul meu....si a cazut peste mine..cu atata tristete..si neputinta...si merg in parc si vad cum frunzele ruginii cad usor usor..ma asez pe`o banca..si simt cum 2 picaturi din fantana sufletului imi curg din ochi,sunt pentru tine..ma acopera mii de amintiri si incerc sa le dau pace..ma rascolesc si incerc sa le pun la locul lor..dar degeaba..si te astept aici si simt ca nu mai pot, ma intreb eu ai avut vreodata incredere in ceea ce spun eu nu te inteleg..sunt un om un simplu cu sentimente trairi simtiri si cu un suflet enorm tu chiar nu ma intelegi:(.. presimt ca nu ai sa mai vii niciodata..:-< Si ma omori incet incet..cu vorbe cu cuvinte,cu amintiri..cu amagiri..cu ganduri..oare care este antidotul care ma poate vindeca..oare unde trebuie sa ajung..ca sa fie bine..nu inteleg..nimic..dar astept..si cu toate astea tu tot esti acolo..si mie` greu mie foarte greu..ca ai plecat si nu`mi vei mai zambii mereu!