Am inceput sa compun un cantec singura,e un cantec trist,cu randuri,cuvinte,versuri dureroase,si il cand zi de zi ,seara de seara,la pian,si adorm cu capul pe foi,si ma trezesc a doua zi cu urme pe fata..si`mi zc ce idioata sunt..am adormit aici..ma spal pe fata si`mi reiau activitatea de zi cu zi..ma urc in masina,merg la job si tot asa......Ca azi te ridici dar maine nu stii...daca te mai ridici,aiurea frigul asta din mine numai iese,am incercat cu pastile,ceaiuri,apa calda,mdea..si cum spuneam, e un cantec pe care`l parcurg singura cu sufletul....singura prin viata singura pe drumul meu singura..si totusi nimeni n poate rezista oare de ce?imi pun intrebarea asta de secole intregi si nici acum nu mam lamurit..ce aiurea..e.Acum ma voi aseza pe scaun si voi mai pune cateva note muzicale pe foaia asta din fata mea sa vad ce`mi iese.
Cu dragose, G
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu