Miros de bradut plinde globulete vii

 Miros de turta dulce,si zapada proaspata,lumanarea rosie ce arde in camera mea 

Eu cu stiloul meu cu pana alba scriind pe un pergament murdar mi s`au terminat foile pe care mi le aduse bunica mea de la Paris,nu ma mai pot oprii din scris numai pot imi vin tot felul de idei murdar curate si tot asa

Daca as putea sa descriu sufletele oamenilor si ce vor ei sa para ar fii totul asa de usor si totusi.........poate nu ar fii ..unde ar fii misterul ...si intrebarile pe care le pun zi de zi...hmm...si scriu si iarasi scriu..am inceput sa ador mirosul de carti vechi si a inceput sa imi placa si iarna cat de cat.Anul asta am primit ce mi-am propus..sper ca anul ce vine sa fie la fel de generos...Am cunoscut oameni minunati ,persoane de incredere si am primit sfaturi SINCERE e atat de minunat cand simt ceva sincer...ohh..asta e suntem minunati doar daca aratam minunea din noi.

                                                              Cu drag G.

Jeni..

As descrie o fata  cu ideile si ciudateniile mele ,
cu visele mele si putin cu ambianta vietii mele dar in fond ce e viata mea ,
..viata mea,ce astept ce nadajduiesc,gloria bogatia ca sa-ti faci toate capriciile
si apoi...

Fragment d`acord

A iubi o amărâtă...
Autor: Andreea Esca

Mă uit la minunatul pictorial de la pagina 88 realizat la Ambasada României din Paris (mulţumiri pentru ajutor) şi ştiu că, orice s-ar petrece în ţara asta amărâtă, o iubesc.  

Unde aş mai ajunge în câteva ore, cu aceeaşi oameni, de la o şedinţă foto la un meeting important, pentru a încheia ziua la Şarpele Roz cu şorici pe masă şi Catanga cântându-ne la ureche, cu patos, despre căsuţa noastră?

Unde aş mai întîlni într-un magazin din centrul capitalei o vânzătoare care să-mi recomande prietenoasă marfă care nu există la raft, dar pe care mi-o poate aduce imediat ea, de acasă, la un preţ mult mai mic?

Unde mi-ar mai ţine un alt vânzător o lecţie despre „Conquiztador” pentru a îi transmite neapărat lui Busu că sunt nişte hackeri care strică jocul?
Unde mai există personajele acestea bizare care se perindă prin reviste şi televizoare vorbind despre oricine şi orice, la orice oră, cu siguranţa unor angajaţi de la doi şi un sfert?

Unde mai găseşti un dascăl dedicat ca profesorul de percuţie al băiatului meu, care reuşeşte să predea cu pasiune despre sunetul fulgului de nea într-o clădire în renovare unde pe geam vezi cum se aruncă de la etaj bucăţi de beton?

Unde îţi mai deschide cineva uşa la orice oră ai suna la sonerie şi îţi pune pe masă cu toată inima nişte vin „de ţară”, din sticle de plastic de Coca-Cola, zacuscă din borcanele de gem de anul trecut şi o cafea „naturală”, la ibric?

Unde aş mai avea redacţia aceasta unde cărţile stau printre bomboane fondante, ceaiurile bio de pătlagină lângă nu ştiu ce şampanie cu foiţă de aur, spray-ul cu apă de mare în cana de la Olimpiada de la Londra?
NICAIERI!

Secret

Incepand sa citesc,una din lecturile din ``mica`` bibliografie de la psihologie,am descoperit o carte foarte interesanta de,Baddalph S.[Secretul copiilor fericiti].

Oamenii sunt din piatra!

Piano suflet`

Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa!Stephenie Meyer